ziua 5

Am stat acasă. Starea mea exuberantă a avut gripă ieri şi azi am fost cumva în recuperare. Aşa că am gătit şi m-am amuzat cu doamnele în bucătărie al o bere şi am făcut poze pisicilor.

Când am ajuns în sfârşit în casă am nimerit în început de Harry Poter şi Piatra Filozofală şi mi-am adus aminte.

Ador magia, mare parte din mine e magie. Poate nu levitez şi nu am baghetă dar magia e cu siguranţă peste tot în jurul meu şi în mine.

Am văzut cursul de poţiuni al profesorului Plesneală care putea îmbutelia gloria şi mi-am adus aminte că toată ziua am făcut poţiuni. Ce sunt în fond astea? O combinaţie de elemente care de unele singure nu te-ar da pe spate şi care combinate în anumite proporţii şi modalităţi, care coapte, fierte sau macerate  vor duce la un efect spectaculos.

Ce e mâncarea? O combinaţie de elemente care singure nu te-ar da pe spate dar care combinate cu atenţie în anumite proporţii şi modalităţi care coapte, fierte sau macerate îţi încântă gustul.

Acum serios ce spune Plesneală?. Te pot învăţa să vrăjeşti mintea şi să prinzi în capcană simţurile. Te pot învăţa să îmbuteliezi faima, să fabrici gloria şi chiar să opreşti moartea.

Mănâncă ciocolată endorfinele îţi vor vrăji mintea, mănâncă ciocolată cu piper sau ardei iute simţurile tale vor fi năucite, am văzut e drept într-un soi de bucătărie experimentală îngheţată cu gust de omletă şi costiţă, jur mintea ta ar fi lăsată fără cuvinte.

Louis de Béchameil  sau contele de Sandwich ai fi auzit de ei fără mâncare? Aş zice că au îmbuteliat faima.

Despre opritul morţii ……eu fac parte din optimişti. Eşti ceea ce mănânci, îmbătrâneşti, te îmbolnăveşti sau eşti sănătos şi te păstrezi tânăr în funcţie de mâncarea ta. Încă nu am oprit moartea dar suntem pe drumul bun într-o zi unul din noi va descoperi şi vraja asta. Sunt oameni care au ajuns departe deja pe calea asta.

Cu siguranţă poţiunile mele au un efect clar te ţin în viaţă, încearcă să trăieşti fără şi mai vorbim.

    Magia nu e abstractă, nu e dincolo de atingere, ne înconjoară ca o pătură caldă de confort.

Sunt lucruri pentru care  avem o explicaţie ştiinţifică nu înseamnă că e mai puţină  magie n ele. Te pot suna de pe mobilul meu, putem vorbi oriunde, oricând da ştiu pot explica asta prin ecuaţii dar asta face conversaţia nonmagică?

     Sunt lucruri pentru care nu există explicaţia ştiinţifică încă. Ce îmi face inima să bată? Ce îmi inspiră plămânii să mă aprovizioneze cu aer. De unde ştie hemoglobina mea să transporte oxigenul în fiecare celulă? Şi nu-mi spune sistemul nervos vegetativ pentru că nici pentru el nu ai o explicaţie.

      Activitatea permanentă care are loc în mine, între mine şi mediu, între mine şi ceilalţi este magie. Eu sunt o creatură magică, tu poţi alege să fii ce vrei.

      S-ar putea să mai continui analiza asta până atunci azi sunt foarte fericită că mi-am dat seama că sunt un mag adevărat, că sunt magică.

 Sunt recunoscătoare pentru toată magia din mine, pentru toate formulele de poţiuni şi incantaţiile pe care le ştiu şi pe care le voi învăţa, sunt recunoscătoare pentru puterea care face să existe universul acesta şi poate alte universuri şi care curge firesc prin mine ca parte a universului.

Şi într-o lume magică în care eu am propria Carte a Umbrelor totul e posibil pentru mine indiferent cât de improbabil ar părea

ziua 4

Zi nouă şi distractivă. Nope nici un Făt Frumos la orizont azi dar primit nişte bani cu întârziere de la Moş Crăciun şi pe drum spre magazin aşa de mult mi-am dorit un inel frumoooos că până la urmă l-am găsit chiar şi pentru degetele mele delicate de pianistă rebelă. Hi hi ce frumos a sunat asta.

Aaaaa ba da a fost un Făt Frumos care a încercat să mă ajute şi mi-a ales un expert bun după părerea lui, dar cum eu nu puteam şti de ce a zis el numărul acela la tragerea la sorţi am fost de acord să-l schimbăm. Concluzie comunicarea e fuarte importantă

Dap anul acesta o să am noroc cu carul în orice poate şi inelul meu cel nou e norocos, cert e că al maxim 10 minute după ce l-am cumpărat o pasăre neidentificată mi-a lăsat un mărţişor norocos pe gulerul de blană al paltonului. Ultima dată când s-a întâmplat asta am luat un examen ultraextradificil cu grad de promovabilitate de 1% şi io am fost a doua deci aş fi suportat şi un grad de 0,09% , încă nu am rezolvat curăţirea gulerului.

Azi am bucătărit, mă rog prăjiturit şi mi-am adus aminte cât de mult îmi place să fac treaba asta şi cât de bună sunt la ea. Am văzut un film acum câteva zile cu patiseri care analizau rezultatul să vadă care „găteşte din suflet” fix acolo mă înscriu.

În plus am avut o imagine clară a cum poate fi viitorul n care poţi veni acasă să faci şi tu o prăji în calitate de mamă ca să nu mănânce ploada prostii de la buticu din colţ.

 Multe evenimente nu au fost dar în ansamblu a fost o zi frumoasă în care îi mulţumesc lui Moş Crăciun pentru inelul meu cel nou, grupului de nebune de pe facebook că mi-au adus aminte de tainele prăjituritului, păsării neidentificare pentru talismanul norocos şi bunică-mii pentru că a dat un mare spectacol în încercarea de a mânca o rodie

ziua 3

Curios ziua a adus bani, nu mulţi sau nu mulţi în mână azi, dar vor veni cei despre care am discutat azi aşa că îi pot considera în cont.

Azi a fost o zi interesantă. Uite că scriu o chestie pe care nu aş fi crezut s-o scriu curând dar…………

 Mulţumesc lui Dumnezeu că a inventat bărbaţii. Poate am fost mult prea concentrată pe unul singur ca să remarc opera minunată pe care a făcut-o în ansamblu cu ei.

       Mulţumesc pentru bărbaţii copil care au încredere în tine şi se dau cu strugurelul tău fără să întrebe dacă e cumva colorat. Nu vă imaginaţi cum se dă un bărbat cu aşa ceva, e drept ei şi la grădiniţă colorează în afara conturului dar rujul  e o epopee în 3 secunde a reuşit să-şi aplice un strat de la o ureche al alta urcând spre nas şi coborând spre barbă după care nu putea crede cum arată.

       Mulţumesc pentru bărbaţii protector care nu te lasă să mergi pe jos prin frig când au maşina cu ei.

        Mulţumesc pentru bărbaţii mamă care te ceartă că plimbi supa prin farfurie

        Mulţumesc pentru bărbaţii cu muşchi care se oferă să îţi deschidă sticla cu apă, să îţi toarne ceaiul în cană şi să pună şi mierea în el.

       Mulţumesc pentru bărbaţii colegi care îţi duc cererile al registratură, te caută tei zile să îţi dea exemplarul tău şi fix în ziua în care te găsesc descoperă că l-au uitat acasă.

        Mulţumesc pentru bărbaţii profesori care îţi explică aşa cum ştiu ei mai bine ce ai de făcut.

        Mulţumesc pentru bărbaţii colegi de joacă pe care trebuie să-i înţelegi că nu pot fără să te tragă de codiţe prin curtea şcolii.

        Mulţumesc pentru bărbaţii care nu ştiu cine sunt şi ce vor care te fac să te simţi tu atât de minunată prin antiteză.

        Mulţumesc pentru bărbaţii şcoală care te fac să descoperi lucruri pe care nu el bănuiai despre tine.

       Mulţumesc pentru bărbaţii pansament care te fac să te simţi cea mai şi cea mai femeie din lume după ce tocmai ai ieşit dintr-o problemă, relaţie etc.

         Mulţumesc pentru bărbaţii jucărie pe care îi demontezi şi îi pui al loc numai aşa pentru că poţi.

       Mulţumesc pentru bărbaţii amici cu care ieşi al o cafea sau la o bere şi spui bancuri ca să transformi întunericul din tine în lumină.

      Mulţumesc pentru bărbaţii tu care te întregesc fără să spună un cuvânt numai prin simplul fapt că intră în încăpere.

Mulţumesc pentru lumea asta mare şi plină de bărbaţi, unii simpli alţii complecşi dar minunaţi şi care aduc culoare, miere, piper şi uneori lămâie în viaţa mea 

ziua 2

Se pare că e greu să ţin un jurnal zilnic, e drept nu am fost niciodată genul conştiincios. Aşa că o să încerc să acopăr azi zilele lipsă

Vineri a fost frumos. A plouat toată ziua iar mie îmi place ploaia. Aşa că am început să fiu recunoscătoare de când m-am trezit lenevind sub plapumă şi ascultând cadenţa stropilor pe fereastră, pe acoperiş, pe asfalt. Am adormit al loc în ciuda alarmei ceasului şi am fost din nou recunoscătoare că prietena cu care fugeam în lume m-a sunat când a plecat spre mine ca să mă trezesc de-a binelea

      Vineri am avut zi de plimbare, mânăstiri, biserici………zi de linişte şi încărcare energetică. În maşină era cald, afară ploua calm şi mărunt şi bănuiai că rece dar nu puteai simţi asta,  eu eram protejată.

       Nu prea am putut să fac poze afară dar nu mi s-a părut mare problemă.

       La una dintre biserici într-o mare de orhidee roz am găsit una singură albă, cu mijlocul vibrant roşu, încă nu am decis  dacă era orhideea mea, înclin să cred că pe a mea o voi primi.

      Vineri am fost al cumpărături şi am găsit un cadou perfect după ce căutasem o săptămână întreagă fără să dau de culoarea potrivită. Ştiu că mi-am dorit să găsesc un halat pufos  în culoarea aia dar  a fost o chestie fugară şi după aia am uitat aşa că nu ştiu dacă a fost materializarea gândului meu.

          Am găsit o tavă de prăjituri în forme de inimi şi mi-am adus aminte cât de mult îmi place să gătesc sau poate să prăjituresc. E una din imaginile mele despre viitor, îmi plac zilele ploioase când toată familia e acasă şi faci biscuiţi cu scorţişoară şi miroase toată casa a sărbătoare, sunt multe zile din astea în viitorul meu.

           Una peste alta a fost o zi frumoasă.

        Sâmbătă a trebuit să muncesc sau mă rog aşa am crezut eu de dimineaţă că trebuie să muncesc, că trebuie să merg pe jos prin ploaie, că trebuie să plec de acasă într-o zi liberă.

        De fapt a fost minunat. S-a  mai trezit o prietenă că vrea la serviciu şi a trecut să mă culeagă şi pe mine cu maşina. Mi-a plăcut să mă plimb prin centrul oraşului cu ploaia picurând pe umbrelă şi mi-am dat seama că era bine să merg la muncă.

           Mie îmi place munca mea, de fapt sunt ca un copil la groapa de nisip, eu la muncă mă distrez. Trecând prin oraş am văzut oameni tremurând în tonete neîncălzite cu ziare, oameni stând fără chef la tejgheaua magazinelor de patiserie, oameni care chiar trebuiau să muncească şi nu se distrau făcând asta

        Ideea mi-a făcut săgeata să ţâşnească din grafic, deja îmi plăcea să merg al lucru şi chiar aşa a fost, m-am distrat, nici nu mi-am dat seama când au trecut patru ore şi s-a făcut timpul să mă întorc acasă.

        Nu ştiu alţii cum or fi dar io una ador să muncesc în prezenţa colacilor secuieşti cu scorţişoară şi mai ales să iau şi bani la sfârşitul afacerii.

           Pe seară am avut petrecere în familie, dap sunt frumoase şi alea cu lume multă şi muzică tare şi dansat pe mese dar cumva nu-s stilul meu. Mi-a plăcut mai mult şueta mea cu trei doamne şi şampanie de zmeură.

      Duminică hmmmmm nu e nimic de povestit numai de apreciat, am avut timp şi chef să lucrez, am văzut un episod din Anatomia lui Grey, pasiune mare asta la mine, o fost ca o minivacanţă.

         Azi mi-am adus aminte iar că am prieteni minunaţi pentru care trebuie să mulţumesc, că oamenii au o părere mai bună despre  mine decât am eu şi că probabil au dreptate. Am avut timp să merg pe jos, să văd oameni, case, frunze…….

      Deşi am uitat să apreciez zilnic relaţia din viaţa mea şi mi-am mai încălcat pe ici pe acolo hotărârea de a nu bombăni, de a nu gândi negativ şi a nu mă enerva că nu face exact ce mi-aş dori eu, a sunat că nu mă auzise de mult şi nu a mai întrerupt discuţia la fiecare 3 minute că mai are un apel. Comunicarea e bună zic eu, sunt chiar curioasă unde şi dacă o duce la ceva.

      În mare mi-a plăcut că simte nevoia să mă audă şi dap mi-a satisfăcut orgoliul că nu s-a bucurat de sărbători, cărţile mele de dezvoltare nu spun dacă orgoliul e de bun sau nu în treaba asta aşa că o să-l consider bun şi să mă bucur.

        Ziua de mâine o să aducă bani, uite aşa trec eu printr-o perioadă în care voiesc acumulări