Că de mult nu am scris. Şi cred că azi fac o lună de când m-am apucat aşa că ar trebui să trag nişte concluzii.
Ca idee generală viaţa mea e mai bună. Câştig bani mai mulţi şi muncesc vreo 3 zile pe săptămână pentru că mi-am dorit asta şi nu am crezut în nici un moment că ar fi dificile.
Logic de orhideea aia îmi aduc aminte numai când intru pe aici
LA fel de logic am uitat să apreciez relaţia din viaţa mea zilnic, să încep din nou de ci cu 10 minute pe zi în care să-mi las mintea absolut copleşită de treaba asta.
În fond e lumea mea sunt regulile mele şi lucrurile merg mai bine.
Ce am învăţat în luna asta? Că pot face orice. E drept aplicaţiile sunt diverse adică e chiar necesar să-mi încălzesc picioarele folosindu-mi imaginaţia sau pot folosi apă caldă pentru picioare şi imaginaţia pentru altceva?
Sau exerciţiul acesta e ca mersul la sală pentru imaginaţie şi o învaţă să răspundă mai rapid şi mai eficient cerinţelor mele?
Asta e o temă de meditat pe luna următoare.
Cred că marţi o să-mi cumpăr un caiet frumos, da am o pasiune pentru caiete şi o să încep să scriu o poveste de dragoste, să vedem dacă viaţa îmi urmează scenariul, mi se pare un experiment interesant.
Şi azi am văzut din nou Harry Potter frate mintea mea e ca de obicei uluită de filmul acesta, este incredibil, iar tanti care a scris cărţile încep să cred că a avut ajutoare paranormale.
Azi a fost Harry şi potirul de foc şi mintea mi-a zburat la el când o prietenă se ştie ea care s-a plâns de lipsa rezultatelor pozitive în viaţa ei. Amu e drept că nu ştiu cât aplică ea din tot ce ştie dar ştiu cât chiulesc eu aşa că o explicaţie ar fi prin zona asta. De regulă nouă ne iese tot ce ne dorim câtă vreme nu ne inventăm probleme în realizare şi avem un talent la astaaaaa că dacă am pune atâta pasiune în rezolvare cât punem în probleme până acum descopeream piatra filozofală.
Revenind, nu ştiu dacă aţi văzut filmul pe scurt Harry este forţat să participe la turneul vrăjitorilor şi să treacă prin probe foarte grele.
Mda nici ep mine nu m-or întrebat ai meu dacă vreau să particip la Turneul vrăjitorilor adică viaţă, mi-au pus numele acolo şi m-am trezit că trăiesc deşi ni solicitasem în mod special onoarea deci nu mă pregătisem sufleteşte de asta.
Plus ca şi harry am venit cu toate vrăjile neînvăţate dar în mod egal cu toată puterea de a le face să meargă.
Care sunt asemănările? Probele din turneu sunt un pic accentuate adică nu reuşeşti să păcăleşti dragonul te omoară, nu reuşeşti să respiri sub apă mori, nu reuşeşti să străbaţi labirintul te sufoci. Trăim cu impresia că încercările din turneul nostru nu-s al fel de drastice pentru că de regulă la noi nu mori dacă dai mai puţin decât poţi.
Nu vreau să-mi fac temele nu mor dar nu voi ajunge la şcoala potrivită, al slujba potrivită şi sincer dacă ar trebui să vând cartofi pentru restul zilelor mele ar fi un fel de moarte.
Nu vreau să învăţ să relaţionez cu oamenii nu mor dar voi sta singur învăluit în superioritatea mea şi va fi tot un fel de moarte, una a sufletului.
Nu vreau să accept că sunt o fărâmă de dumnezeu şi că pot crea lumea e tot un fel de moarte.
Atât că am fost educaţi să considerăm un pericol numai moarte fizică, pe restul le ignorăm, sunt morţi cu care învăţăm să trăim, sunt morţi pe care nici nu le mai percepem şi atunci nu ne dăm seama că am dat greş în proba respectivă, poate pentru că atâta vreme cât inima bate şi plămânii îţi aduc aer ai tot timpul o a doua şansă, poate asta vrea să zică treaba aia cu căinţa în cel de-al 12 lea ceas, niciodată nu e prea târziu să descoperi că eşti o minune. Clar nu vei putea repara ce ai pierdut în trecut dar îţi rămâne prezentul şi viitorul şi nu e puţin lucru, atât că de regulă fără sancţiunea fizică nu pricepem că trebuie să o luăm de la cap cu încercarea aia până învingem şi trecem al nivelul următor.
Fizic poţi trăi fără o mână sau un picior,poţi trăi fără ochi sau auz, la fel poţi trăi cu o imaginaţie atrofiată, fără iubire de sine, fără încredere în tine, fără magia şi credinţă dar nu cred că e suficient să trăieşti e important cum o faci.
Aşa că până data viitoare când îmi aduc aminte să scriu vreau să-mi amintesc zilnic că sunt un miracol şi că pot genera un lanţ infinit de miracole
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu