Mno şi m-am decis s-o fac.
În ultima vreme am citit mult, am citit tone de cărţi de dezvoltare personală. Eh exagerez şi eu dar…..de la o vreme dacă ai citit una le-ai citit pe toate.
Şi mi-am zis că tot e început de an în loc să-mi fac o listă cu de mâine o să fac, de mâine o să fiu, mai bine să mă apuc de azi.
Să ţin un fel de jurnal. Să încerc să urmez sfaturile pe care le-am tot citit, să pun în aplicare cât pot de mult.
În fond ce am de pierdut? Hai să vedem cum o să fie viaţa după o lună, după 6 luni, după un an
Primul lucru pe care îl predică toate cărţile de dezvoltare este mulţumirea. Să mulţumeşti pentru ce ai, să mulţumeşti pentru lucrurile bune. Să vedem pentru ce trebuie să mulţumesc azi.
1. Mulţumesc pentru prietenii care s-au prezentat la întâlnirea de an nou aşa că am început munca râzând.
2. Mulţumesc că am avut banii pentru chestia asta, nu, nu ne-am întâlnit la Marriott dar uneori 5 lei sunt o avere.
3. Mulţumesc oricui o fi inventat şi perfecţionat aparatul de fotografiat care mi-a dat voie să păstrez clipele alea
4. Mulţumesc pentru prima consultaţie de pe anul acesta, dap, a fost cu plata în produse ca pe vremea trocului dar……..se numeşte că nu am muncit degeaba.
5. Mulţumesc pentru masa de prânz cu care au făcut cinste prietenii
6. Mulţumesc pentru prietena care m-a adus acasă şi cu care am spus poveşti pe drum
7. Mulţumesc pentru că am găsit revista pe care am considerat-o semn la primul chioşc la care am căutat-o
8. Mulţumesc pentru căţelul care se străduia să-mi intre în plasă când am intrat în curte
9. Mulţumesc pentru mama care s-a deplasat să-mi facă o cafea
10. Mulţumesc pentru cele 3 condiţii necesare ale prezentului blog: calculatorul, electricitatea şi internetul.
11. Mulţumesc că m-am putut uita în urmă fără să mă enervez
12. Mulţumesc pentru berea pe care o beau scriind asta
Hmmmmm şi mai sunt multe hai să vedem câte s-or strânge până la final
A doua chestie pe care toate cărţile ţi-o spun este să porneşti o căutare de probă, să materializezi ceva numai pentru a vedea că poţi. Să ţi-l imaginezi în fiecare zi cu toate simţurile până când îl poţi simţi în mână chiar dacă nu e acolo, să faci din altundeva aici şi din cândva acum.
Teoretic orice mintea mea poate imagina şi sufletul meu poate simţi există deja în univers ca potenţialitate. Exerciţiul are ca scop antrenarea voinţei, nervilor imaginaţiei şi a orice altceva o fi necesar în procesul de creaţie
Eu m-am decis pentru o orhidee.
O orhidee albă cu mijlocul în nuanţele alea multiple de roşu , vişiniu şi aproape negru, cu stropi roz în jur.
O orhidee din cele mari care vin în propria cutie cu codiţa într-o sticluţă, nu o tijă întreagă
O orhidee cu petale fragede de un alb strălucitor ca nişte cristale de zăpadă şi cu parfumul acela ciudat de ploaie şi pădure tropicală
O orhidee într-o cutie roşie cu desene albe subţiri care nu ştiu cum va ajunge al mine, nu am idee cum sau când dar va ajunge al mine dar va ajunge şi dacă învăţ jocul acesta suficient de bine va fi rapid
A treia chestie este să iei partea din viaţa ta care merge prost şi să fii convins că o poţi face să meargă minunat. În cazul meu o relaţie defectuoasă.
So ceea ce vreau este dragoste, una împlinită şi împărtăşită, un bărbat dispus să îşi împartă viaţa cu mine, un bărbat care să viseze să mă găsească acolo când să trezeşte, care să îşi planifice viitorul incluzându-mă.
O vreme am fost furioasă pe bărbatul din viaţa mea pentru că nu voia să fie acolo atât de mult cât voiam eu dar în linii mari ar trebui să fiu recunoscătoare că a fost acolo. Am învăţat multe în relaţia asta, lucruri pe care nu le-aş fi avut dacă el m-ar fi considerat instant centrul universului.
Am învăţat să fiu echilibrată, să nu mai exagerez, să nu consider că lumea se va termina din toate nimicurile. Am învăţat despre mine că sunt puternică, sunt frumoasă, sunt inteligentă, am în degetul mic mai multă voinţă decât unii în tot corpul şi sunt magică.
Pot să privesc partea bună din lucruri şi din oameni indiferent cât de rău ar arăta ansamblul, pot construi orice, pot repara orice şi astea sunt lucruri pe care fără el nu le-aş fi ştiut despre mine, pentru că nimeni nu m-ar fi scos vreodată din zona mea de confort şi nu aş fi fost nevoită să caut atât de mult şi de adânc în mine,
Pentru ziua de azi cred că e suficient, mă duc să-mi termin berea şi să citesc revista Miresici
N-am înnebunit dar ieri când mi-a trecut ideea blogului acesta prin cap, în care să urmăresc ce se întâmplă în urmărirea visului meu am greşit un search pe net şi asta am văzut în faţa ochilor, un ecran plin cu reclama revistei Miresici, în fond nu asta am cerut? Un bărbat dispus să-şi împartă viaţa cu mine oficial?
Poate e un semn cp merg pe unde trebuie, poate e o întâmplare dar revista în sine arată foarte frumos aşa că tot o să mă aleg cu ceva
